Primele încercări de transplant de organe în România datează încă de la începutul secolului XX şi se datorează doctorului Florescu, care, lucrând în cadrul laboratorului de chirurgie experimentală al Facultăţii de Medicină din Bucureşti a efectuat mai multe transplante experimentale de rinichi. Operaţiile nu au fost încununate de succes, iar dr. Florescu a considerat că aceasta se datorează unui unghi de implantare deficitar al vaselor sanguine (rinichii deveneau până la urmă necrotici), motiv pentru care a încercat diferite locuri din organism pentru transplant în speranţa că va găsi unghiul potrivit. Acest lucru nu s-a întâmplat, desigur, şi experimentele au fost abandonate.
În anul 1958 profesorul doctor Agrippa Ionescu realizează primul transplant de piele într-un cadru spitalicesc organizat, iar in anul 1962 este efectuat primul transplant de cornee. În a doua jumătate a secolului trecut, Sergiu Duca la Cluj-Napoca şi Vladimir Fluture la Timişoara şi Dumitru Popescu-Fălticeni împreună cu Emil Papahagi la Spritalul de Urgenţă Floreasca Bucureşti, efectuează transplant experimental de ficat.
Primul transplant reuşit al unui organ solid din România la om a fost cel efectuat de Profesorul Eugeniu Proca, în februarie 1980 la Spitalul Fundeni, cu rinichi de la donator în viaţă (mama receptorului). Acest transplant a fost urmat la scurt timp de un transplant renal de la donator decedat, efectuat la Timişoara de o echip[ condusă de Prof.dr. Petru Drăgan. Până în decembrie 1989 se efectuează doar transplanturi de rinichi şi acestea într-un număr relativ redus.
În anul 1992 se pun bazele primului program modern de transplant renal din România, de către Prof. Dr. Mihai Lucan, la Clinica de Urologie a Spitalului Judeţean Cluj-Napoca (devenită ulterior Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca).
Începând din 1995 se intensifică eforturile de organizare a unei reţele naţionale de transplant, desfăşurate în mai multe etape:
- stabilirea protocolului de diagnostic și declararea morţii cerebrale (Prof. Dr. Dan Tulbure)
- stabilirea condiţiilor de prelevare a organelor de la donatorul decedat din punct de vedere medico-legal (Profesor Doctor Vladimir Belis)
- campanie în mass-media de explicare a morţii cerebrale şi de promovare a donării de organe
- efectuarea primelor prelevări multiorgane (1997); în februarie a fost prelevat un rinichi de la o donatoare aflată în moarte cerebrală în Clinica de Chirurgie Generală a Spitalului Fundeni (echipa chirurgicală Irinel Popescu, Ioanel Sinescu, Vladislav Braşoveanu, Radu Soare, anestezist Dan Tulbure), iar în iunie o prelevare de ficat şi rinichi la Spitalul de Urgenţă Floreasca (echipa chirurgicală a fost coordonată de Prof. Dr. Irinel Popescu, iar echipa anestezică de Dr. Ioana Grintescu). Un rol important a revenit ulterior Spitalului Judeţean Targu-Mureş, unde Prof. Dr. Radu Deac şi Dr. Pia Moldovan au reuşit să menţină în condiţii fiziologice mai mulţi donatori în moarte cerebrală, iar familiile acestora au fost de acord cu donarea.
- Profesor Doctor Dan Mircea Enescu iniţiază în anul 1998 activitatea de crioprezervare a ţesuturilor umane în vederea transplantului. Activitatea experimentală şi de cercetare s-a concretizat cu un brevet de invenţie OSIM nr. 116942\2002 – “Metodă şi bancă pentru conservarea tegumentului uman în vederea transplantului”, cu replicarea acestei activităţi în domeniul crio-prezervării osului, cartilajului, corneei, valvelor cardiace, precum şi cu organizarea unei bănci de ţesuturi în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii ” Grigore Alexandrescu” din Bucureşti.
- Începe formarea coordonatorilor de transplant, primul dintre aceştia fiind Dr. Victor Zota, actualul coordonator naţional de transplant. Se stabilesc regulile repartiţiei organelor la nivel naţional şi al schimburilor de organe cu alte ţări europene cu care se semnează acorduri de cooperare.
- În 1997 ia fiinţă asociaţia profesională “ROMTRANSPLANT” care va juca un rol important, atât pe plan ştiinţific, cât şi pe plan organizatoric, în dezvoltarea transplantului din România. Cele 5 congrese naţionale, cu participare internaţională, ale acestei asociaţii (1998- Cluj-Napoca – preşedinte Profesor Doctor Mihai Lucan, 2000- Bucureşti – preşedinte Prof. Dr. Irinel Popescu, 2002-Targu-Mureş – preşedinte Prof. Dr. Radu Deac, 2004- Constanţa – Eforie Nord – preşedinte Prof. Dr. Vasile Sârbu si 2006 Cluj-Napoca – preşedinte Prof. Dr. Mihai Lucan) au reprezentat momente de referinţă din toate punctele de vedere.
Este de menţionat, în mod deosebit, congresul din anul 2000 ( Bucureşti – Hotel Intercontinental) când, la deschiderea lucrărilor congresului, Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a prezentat un discurs extrem de important, în care, pe de o parte, şi-a exprimat acordul BOR pentru prelevarea de organe de la decedaţi în moarte cerebrală, iar pe de altă parte a susţinut donarea de organe, ca gest definitoriu pentru creştini.
Preşedintele Romtransplant este, din 1997 până în prezent, Prof. Dr. Irinel Popescu, iar secretar general, Prof. Dr. Mihai Voiculescu. În 1997 este efectuat primul transplant hepatic de câtre Prof. Dr. Irinel Popescu la Spitalul Fundeni, care nu a fost urmat, însa, de supravieţuirea bolnavului. Din acelaşi an, conducerea programului de transplant renal de la Spitalul Fundeni, este preluată de Prof. Dr. Ioanel Sinescu, după pensionarea Profesorului Eugeniu Proca. În anul 1999 este efectuat primul transplant cardiac de către Dr. Şerban Brădişteanu la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, urmat la foarte scurt timp de cel de-al doilea, efectuat la Centrul de Chirurgie Cardiacă din cadrul Spitalului Judeţean Targu-Mureş de către Prof. Dr. Radu Deac.
Începând cu anul 1999, România are un reprezentant în Comisia de Transplant a Consiliului Europei (Prof. Dr. Irinel Popescu), ceea ce permite adoptarea imediată a prevederilor europene privind transplantul şi va conduce, în final, la adoptarea unei noi legi a transplantului, adaptată cerinţelor europene, în anul 2006.
În aprilie 2000 este efectuat primul transplant hepatic cu supravieţuirea bolnavului de către Prof. Dr. Irinel Popescu la Spitalul Fundeni, iar in octombrie 2000, primul transplant de ficat de la donator în viaţă, de către aceeaşi echipă (transplant de la mamă la fiică).
În anul 2001 Prof. Dr. Margit Şerban, efectuează în centrul universitar Timişoara primul transplant medular, urmată, la scurt timp, de echipa Spitalului Fundeni (Prof. Dr. Dan Colita, Prof. Dr. Constantin Arion).
În 2003 echipa de la Spitalul Judeţean Constanţa (Prof. Dr. Vasile Sârbu, Dr. Simona Dima) efectuează primul autotransplant de insule pancreatice, in 2004 la Institutul de Urologie şi Transplant Cluj-Napoca Prof. Dr. Mihai Lucan efectuează primul transplant combinat de rinichi şi pancreas, iar in 2005 la Institutul Clinic Fundeni (Prof. Dr. Irinel Popescu, Dr, Simona Dima) efectuează primul allotransplant de insule pancreatice la un bolnav cu ciroza şi diabet, căruia i s-a efectuat un transplant combinat de ficat şi insule pancreatice. Transplantul de celule stem a fost efectuat pentru prima dată în anul 2004 pentru o afecţiune a miocardului (Prof. Dr. Ştefan Drăgulescu, Prof. Dr. Virgil Păunescu – la Institutul de Cardiologie din Timişoara), şi în anul 2005 pentru o afecţiune a ficatului (Prof. Dr. Irinel Popescu, Dr. Simona Dima – la Institutul Clinic Fundeni). În tot acest timp, atât legislaţia, cât şi cadrul organizatoric au cunoscut îmbunătăţiri permanente.
În anul 1998 a fost introdusă prima lege modernă a transplantului din România – Legea nr. 2/1998 “privind prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi organe umane” în care erau specificate toate condiţiile de prelevare şi transplantare a organelor şi ţesuturilor. Aceasta a fost înlocuită în prezent de Titlul VI “ Efectuarea prelevării şi transplantului de organe, ţesuturi şi celule de origine umane în scop terapeutic” din Legea 95/2006 “privind reforma in domeniul sănătăţii” in care apare un capitol detaliat asupra transplantului de celule şi ţesuturi, iar reglementările privind transplantul de organe sunt aduse la zi. Alinierea la legislaţia europeană este şi rezultatul prezenţei unui reprezentant al României (Prof. Dr. Irinel Popescu) în Comisia de transplant de organe şi ţesuturi a Consiliului Europei.
În anul 2004 este promulgată Legea nr. 588, de înfiinţare a Agenţiei Naţionale de Transplant, iar Dr. Victor Zota este numit Director Executiv al Agenţiei, care este instalată în actualul sediu şi încadrată cu o schemă de personal. Prof. Dr. Irinel Popescu devine preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Agenţiei. Consiliul Ştiinţific este format din 33 membri, personalităţi marcante ale medicinii romaneşti, componenţa sa fiind stabilită prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 183/2005 şi completat ulterior cu Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 814/2005.
Începând cu anul 2005, în România se sărbătoreşte, urmând modelul European, Ziua Naţională a Transplantului, în cursul lunii aprilie.
Din anul 2006 funcţionează o noua lege a transplantului de organe şi ţesuturi (Titlul VI din Legea 95/2006), actualizată şi completată, în special în partea care priveşte celulele şi ţesuturile.
Urmarea activităţii de transplant, până în anul 2007, în România au fost efectuate peste 1000 de transplante renale (în centrele universitare Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Constanţa şi Oradea), peste 100 de transplante hepatice în Institutul Clinic Fundeni, peste 50 de transplanturi medulare, peste 30 de transplante cardiace, etc. Realizările din domeniul transplantului au primit o importantă recunoaştere la nivel naţional în anul 2000, când Preşedintele României Emil Constantinescu a atribuit înalte distincţii ale României următorilor: Prof. Dr. Eugen Proca, Prof. Dr. Irinel Popescu, Dr. Şerban Brădişteanu, Prof. Dr. Radu Deac, Prof. Dr. Mihai Lucan, Prof. Dr. Ioanel Sinescu, Prof. Dr. Dan Tulbure, Prof. Dr. Petru Dragan si Prof. Dr. Vladimir Belis.