Într-un spital din Baia Mare, un medic pensionar continuă să vină la muncă atunci când sunt de efectuat prelevări de țesuturi și organe. Nu merge din obligație, ci din convingere și din pasiune. Dr. Andrei Mureșan, medic primar în Anestezie și Terapie Intensivă (ATI), coordonator local de transplant în cadrul Spitalului Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” din Baia Mare se implică de peste un deceniu în munca de prelevare: încercând să transforme o pierdere pentru o familie într-o șansă la viață pentru alți oameni.
Domnule doctor, ați ieșit la pensie în urmă cu patru ani, dar continuați să mergeți la spital. De ce?
Pentru că este nevoie. Este locul în care am muncit o viață și sunt în continuare în legătură cu spitalul. Mai fac prelevări pentru că sunt coordonator local și chiar în urmă cu câteva zile, pe data de 2 aprilie 2026, s-a ivit un potențial donator apărut pe neașteptate. Deci, am mers la spital și m-am apucat de treabă. Era o donatoare de 71 de ani, din Baia Mare, aflată în moarte cerebrală pentru care familia și-a dat acordul pentru prelevare. Este un gest extraordinar de generos din partea familiei. Rinichii au fost trimiși la Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal Cluj-Napoca, iar ficatul la Institutul Clinic Fundeni din București. Acolo, alți oameni au primit o șansă la viață.
Cum a fost interacțiunea cu familia donatoarei?
Aparținătorii au fost foarte deschiși la această idee a donării, știau despre ce este vorba și au înțeles cât de mult bine pot face, în ciuda tragediei din familia lor. Sunt momente în care vezi câtă putere pot avea oamenii, chiar și atunci când sunt în suferință.
Sunteți coordonator de transplant din 2013. Ce puteți spune după atâția ani în acest domeniu?
Am fost implicat de la începuturile acestei activități și după pandemia de Covid am rămas în pensie, dar simt că această activitate merită toată atenția, pentru că, uneori, în câteva ore, poți schimba destine.
Ce mesaj aveți pentru români?
Donarea de organe înseamnă viață, înseamnă speranță și, uneori, este singura șansă pentru cineva care așteaptă. Dincolo de finalul unei vieți, există începuturi pentru altele. Donarea este un gest lăudabil; altfel, organele s-ar pierde fără să aducă vreun beneficiu cuiva, însă, dacă sunt prelevate, ele pot oferi o șansă altora pentru care nu există alt tratament posibil.”
